Din ciclul "prostia si minciuna merg excelent mana in mana, asa ca de ce sa nu le folosim?", va prezint unul din pseudo-argumentele preferate ale habotnicilor: o povestioara care circula pe net in care Albert Einstein (pe cand era elev) umileste un profesor de dracu-stie-ce, care a avut tupeul sa conteste existenta sau bunatatea infinita a lui mniezo (http://www.neuronu.ro/ca-sa-intelegi-de-ce/dumnezeu-vs-stiinta-o-demonstratie-din-1921/).
Asa-zisul dialog intre un elev (cica Einstein) si un profesor de filosofie este un exemplu al gandirii habotnice.
Asa-zisul dialog intre un elev (cica Einstein) si un profesor de filosofie este un exemplu al gandirii habotnice.
In primul rand, nu exista nicio proba ca "dialogul" a existat. Absolut niciuna. Einstein nu face nicio referinta la un asemenea dialog, profesorii sai nu au spus nimic in sensul asta, fosti colegi ai lui Einstein nu au mentionat niciodata un asemenea dialog.
Stim ca termenul "dovada" este cel mai mare dusman al habotnicului, de aceea nici nu ma asteptam ca autorul randurilor de mai jos sa produca vreo proba in sprijinul celor spuse de el.
Insa habotnicul a uitat un lucru ce invalideaza toata prostia insirata de el: EINSTEIN A FOST UN ATEU. SAU AGNOSTIC. SAU PANEIST, dar in niciun caz nu a crezut in zeul crestin.
Stim ca termenul "dovada" este cel mai mare dusman al habotnicului, de aceea nici nu ma asteptam ca autorul randurilor de mai jos sa produca vreo proba in sprijinul celor spuse de el.
Insa habotnicul a uitat un lucru ce invalideaza toata prostia insirata de el: EINSTEIN A FOST UN ATEU. SAU AGNOSTIC. SAU PANEIST, dar in niciun caz nu a crezut in zeul crestin.
In scrisoarea catre Erik Gutkind, in 1954, Einstein scrie urmatoarele: "Cuvantul Dumnezeu nu reprezinta pentru mine decat o expresie si un produs al slabiciunii umane. Biblia este pentru mine o colectie de legende onorabile, dar primitive si copilaresti. Nici o interpretare, oricat de subtila ar fi ea, nu-mi poate schimba aceasta perceptie. Pentru mine, religia evreiasca, la fel ca toate celelalte religii, este o intrupare a celor mai copilaresti superstitii". Astfel, Einstein clarifica ce inseamna dumnezeu pentru el. Doar o superstitie stupida.
In atare conditii, "dialogul lui Einstein" este un dialog care nu a existat, prin care ateul Einstein demonstreaza existenta lui dumnezeu. Sigur..... Si marmota invelea ciocolata in staniol.
De ce tine habotnicul sa ne spuna ca aici e vorba de Einstein? De ce nu ar fi prezentat dialogul ca fiind purtat intre un elev oarecare si un profesor oarecare? E simplu. Fiindca habotnicul nu poate fara APELUL LA AUTORITATE. Habotnicul are impresia ca daca mentioneaza numele lui Einstein, toata lumea o sa cada pe spate si nu o sa comenteze nimic.
FALS, habotnicule. In lumea celor care gandesc, autoritatea nu este luata ca adevar, ci adevarul ca autoritate. Orice idee (indiferent ca e spusa de Einstein, Newton, dumnezeu sau cine mai vrei tu) va fi testata si verificata. Daca tu vrei sa crezi niste prostii doar fiindca au fost spuse de nu-stiu-cine, e problema ta. Insa atunci cand expui ideea lui nu-stiu-cine ca fiind adevarata doar fiindca a fost emisa de nu-stiu-cine, atunci te faci de ras.
De asemenea, in dialog ni se prezinta un profesor de filosofie, care pretinde ca preda elevilor teoria evolutiei. Super profesor, nu alta.
Deja, minciunile habotnicului sunt clare. Einstein a fost ateu, iar dialogul prezentat nu a existat.
In atare conditii, "dialogul lui Einstein" este un dialog care nu a existat, prin care ateul Einstein demonstreaza existenta lui dumnezeu. Sigur..... Si marmota invelea ciocolata in staniol.
De ce tine habotnicul sa ne spuna ca aici e vorba de Einstein? De ce nu ar fi prezentat dialogul ca fiind purtat intre un elev oarecare si un profesor oarecare? E simplu. Fiindca habotnicul nu poate fara APELUL LA AUTORITATE. Habotnicul are impresia ca daca mentioneaza numele lui Einstein, toata lumea o sa cada pe spate si nu o sa comenteze nimic.
FALS, habotnicule. In lumea celor care gandesc, autoritatea nu este luata ca adevar, ci adevarul ca autoritate. Orice idee (indiferent ca e spusa de Einstein, Newton, dumnezeu sau cine mai vrei tu) va fi testata si verificata. Daca tu vrei sa crezi niste prostii doar fiindca au fost spuse de nu-stiu-cine, e problema ta. Insa atunci cand expui ideea lui nu-stiu-cine ca fiind adevarata doar fiindca a fost emisa de nu-stiu-cine, atunci te faci de ras.
De asemenea, in dialog ni se prezinta un profesor de filosofie, care pretinde ca preda elevilor teoria evolutiei. Super profesor, nu alta.
Deja, minciunile habotnicului sunt clare. Einstein a fost ateu, iar dialogul prezentat nu a existat.
In al doilea rand, dialogul este stupid. Profesorul de filosofie ar trebui dat afara, fiindca habar nu are ce e aia filosofie, iar elevul probabil ca a chiulit de la toate orele de fizica si biologie.
Nu o sa reiau aici tot dialogul, insa pe scurt acest dialog "demonstreaza" urmatoarele:
-cum raul este doar absenta lui dumnezeu, la fel cum frigul este absenta caldurii (intunericul, doar absenta luminii, etc);
-cum stiinta se bazeaza tot pe credinta, fiindca nu putem vedea, mirosi, pipai, auzi creierul lui dom' profesor (avand in vedere cat de tampit e profesorul, e posibil ca acesta sa NU aiba creier);
Nu o sa reiau aici tot dialogul, insa pe scurt acest dialog "demonstreaza" urmatoarele:
-cum raul este doar absenta lui dumnezeu, la fel cum frigul este absenta caldurii (intunericul, doar absenta luminii, etc);
-cum stiinta se bazeaza tot pe credinta, fiindca nu putem vedea, mirosi, pipai, auzi creierul lui dom' profesor (avand in vedere cat de tampit e profesorul, e posibil ca acesta sa NU aiba creier);
1. Frigul si caldura.
In incercarea de a valida niste tampenii, "elevul" amesteca fara nicio jena notiunile fizice cu cele ale vorbirii de rand si loveste necrutator logica.
Fizica defineste caldura ca fiind energia transferata intre sisteme termodinamice. Caldura, ca marime fizica, nu are nicio legatura cu frigul sau cu "caldura" din vorbire curenta. De asemenea, balamjelile privind temperatura de -273.15 grade Celsius sunt atat false (exista temperaturi sub 0 absolut - http://www.livescience.com/25959-atoms-colder-than-absolute…) dar si pe langa subiect, intrucat se incearca asemanarea unor notiuni relative "frigul" sau "caldura" cu niste notiuni absolute: temperatura si caldura ca marime fizica.
Astfel, "frigul" si "caldura" sunt doar niste indici relativi, prin care omul COMPARA o anumita temperatura cu alta. Stim foarte bine ca aceeasi temperatura poate primi apelativul de "frig" sau pe cel de "cald", in functie de persoana sau de alte imprejurari. Mai tineti minte experimentul din clasa a cincea cand mana stanga era tinuta intr-un vas cu apa rece si mana dreapta intr-un vas cu apa calda? Cum vi se parea aerul cand le scoteati?
Deci, in vorbire curenta, putem vorbi de cald sau frig, insa trebuie sa fim constienti ca aceste cuvinte desemneaza doar in mod secundar "proprietati" ale corpurilor / fenomenelor. Chiar daca inlaturam aceste cuvinte prin care definim senzatiile, proprietatile reale ale corpurilor (in cazul de fata temperatura) raman. Frig / cald, intuneric/lumina, mare/mic sunt termeni pe care stiinta NU ii accepta.
In stiinta, frigul nu exista. Notiunea de frig nu este absenta caldurii. Absenta caldurii este doar absenta caldurii. Daca elevul ar fi avut cunostinte elementare de fizica, ar fi stiut ca absenta caldurii se produce si la alte temperaturi, nu doar la 0 absolut. De fiecare data cand un sistem isi mentine constanta temperatura, caldura este 0. Caldura lipseste.
Ca sa rezumam cu privire caldura/frig, putem accepta cele doua notiuni ca fiind existente si opuse in vorbirea de rand, dar nu in stiinta.
In incercarea de a valida niste tampenii, "elevul" amesteca fara nicio jena notiunile fizice cu cele ale vorbirii de rand si loveste necrutator logica.
Fizica defineste caldura ca fiind energia transferata intre sisteme termodinamice. Caldura, ca marime fizica, nu are nicio legatura cu frigul sau cu "caldura" din vorbire curenta. De asemenea, balamjelile privind temperatura de -273.15 grade Celsius sunt atat false (exista temperaturi sub 0 absolut - http://www.livescience.com/25959-atoms-colder-than-absolute…) dar si pe langa subiect, intrucat se incearca asemanarea unor notiuni relative "frigul" sau "caldura" cu niste notiuni absolute: temperatura si caldura ca marime fizica.
Astfel, "frigul" si "caldura" sunt doar niste indici relativi, prin care omul COMPARA o anumita temperatura cu alta. Stim foarte bine ca aceeasi temperatura poate primi apelativul de "frig" sau pe cel de "cald", in functie de persoana sau de alte imprejurari. Mai tineti minte experimentul din clasa a cincea cand mana stanga era tinuta intr-un vas cu apa rece si mana dreapta intr-un vas cu apa calda? Cum vi se parea aerul cand le scoteati?
Deci, in vorbire curenta, putem vorbi de cald sau frig, insa trebuie sa fim constienti ca aceste cuvinte desemneaza doar in mod secundar "proprietati" ale corpurilor / fenomenelor. Chiar daca inlaturam aceste cuvinte prin care definim senzatiile, proprietatile reale ale corpurilor (in cazul de fata temperatura) raman. Frig / cald, intuneric/lumina, mare/mic sunt termeni pe care stiinta NU ii accepta.
In stiinta, frigul nu exista. Notiunea de frig nu este absenta caldurii. Absenta caldurii este doar absenta caldurii. Daca elevul ar fi avut cunostinte elementare de fizica, ar fi stiut ca absenta caldurii se produce si la alte temperaturi, nu doar la 0 absolut. De fiecare data cand un sistem isi mentine constanta temperatura, caldura este 0. Caldura lipseste.
Ca sa rezumam cu privire caldura/frig, putem accepta cele doua notiuni ca fiind existente si opuse in vorbirea de rand, dar nu in stiinta.
2. Binele si raul
Prima eroare a profesorului este sa concluzioneze ca existenta raului si lipsa dovezilor lui dumnezei duc la inexistenta lui dumnezeu. Poate ca un profesor de religie ar fi gandit asa, insa un profesor de filosofie ar fi stiut ca lipsa probelor cu privire la un fenomen NU ar fi echivalenta cu inexistenta acelui fenomen.
A doua eroare este compararea unor termeni prin exceptie relativi (frigul / caldura) cu termeni care in esenta sunt absoluti: bine sau rau.
Este adevarat ca moralitatea nu este perfect obiectiva (desi daca ii intrebi pe habotnici acestia vor clama obiectivitatea moralei fiindca vine de la dumnezeu), insa nu este nici pe departe atat de relativa ca senzatia subiectiva de frig/cald. Putem stabili prin raportare la interesul social macar liniile generale ale moralitatii. De asemenea putem arata o serie de notiuni care sunt absolut bune (libertatea, respectul, iubirea, ajutorul) sau absolut rele (violul, tortura, sclavia).
Deci comparatia frigul/caldura cu binele/raul este o comparatie de tip mere si pere, iar orice rationament bazat pe o asemenea comparatie este profund eronat.
A treia eroare este confuzia de tip harta cu teritoriul. Astfel, folosirea dihotomiei bine/rau este posibila in teorie, dar imposibila in practica. Cum putem explica o actiune/fapta/eveniment pe care il catalogam drept rau, prin absenta a ceva? In practica este imposibil.
Prin dialogul prezentat nu se urmareste altceva decat eliminarea raspunderii unui zeu creditat cu omniprezenta, dar "absent" de fiecare data cand se intampla ceva rau. In acest mod, desi habotnicul nu isi da seama, se neaga insasi unul din atributele fundamentale ale lui dumnezeu. Nu spuneti voi habotnicilor ca dumnezeu este OMNIPREZENT? Pai atunci, cum puteti sa vorbiti despre "absenta lui dumnezeu"? Nu este asta o contradictie? Ce mai conteaza inca una?
Prima eroare a profesorului este sa concluzioneze ca existenta raului si lipsa dovezilor lui dumnezei duc la inexistenta lui dumnezeu. Poate ca un profesor de religie ar fi gandit asa, insa un profesor de filosofie ar fi stiut ca lipsa probelor cu privire la un fenomen NU ar fi echivalenta cu inexistenta acelui fenomen.
A doua eroare este compararea unor termeni prin exceptie relativi (frigul / caldura) cu termeni care in esenta sunt absoluti: bine sau rau.
Este adevarat ca moralitatea nu este perfect obiectiva (desi daca ii intrebi pe habotnici acestia vor clama obiectivitatea moralei fiindca vine de la dumnezeu), insa nu este nici pe departe atat de relativa ca senzatia subiectiva de frig/cald. Putem stabili prin raportare la interesul social macar liniile generale ale moralitatii. De asemenea putem arata o serie de notiuni care sunt absolut bune (libertatea, respectul, iubirea, ajutorul) sau absolut rele (violul, tortura, sclavia).
Deci comparatia frigul/caldura cu binele/raul este o comparatie de tip mere si pere, iar orice rationament bazat pe o asemenea comparatie este profund eronat.
A treia eroare este confuzia de tip harta cu teritoriul. Astfel, folosirea dihotomiei bine/rau este posibila in teorie, dar imposibila in practica. Cum putem explica o actiune/fapta/eveniment pe care il catalogam drept rau, prin absenta a ceva? In practica este imposibil.
Prin dialogul prezentat nu se urmareste altceva decat eliminarea raspunderii unui zeu creditat cu omniprezenta, dar "absent" de fiecare data cand se intampla ceva rau. In acest mod, desi habotnicul nu isi da seama, se neaga insasi unul din atributele fundamentale ale lui dumnezeu. Nu spuneti voi habotnicilor ca dumnezeu este OMNIPREZENT? Pai atunci, cum puteti sa vorbiti despre "absenta lui dumnezeu"? Nu este asta o contradictie? Ce mai conteaza inca una?
3. dumnezeu, Stiinta, evolutia si creierul
Tot ceea ce dialogul prezinta cu privire la creier si evolutie nu este altceva decat un strawman al stiintei.
Habotnicul nu stie ce e aia stiinta sau evolutie, asa ca le transforma in notiuni pe care le intelege si cu care poate lupta.
Cu siguranta ca existenta creierului profesorului poate fi dedusa sau chiar observata (un RMN este suficient), insa pentru habotnic stiinta este doar ce poate vedea sau mirosi in mod direct. O sa insist altadata cu privire la modul de gandire de tip strawman al habotnicului. Acum, este suficient sa spunem ca ratiunea, coroborata cu existenta masinilor (calculatoare, instrumente medicale, etc) inlatura necesitatea de a observa cu simturile omului. Apropo, evolutia a fost si observata "live" de oamenii de stiinta, asa cum am mai scris (https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=700829570007155&id=698424270247685).
Tot ceea ce dialogul prezinta cu privire la creier si evolutie nu este altceva decat un strawman al stiintei.
Habotnicul nu stie ce e aia stiinta sau evolutie, asa ca le transforma in notiuni pe care le intelege si cu care poate lupta.
Cu siguranta ca existenta creierului profesorului poate fi dedusa sau chiar observata (un RMN este suficient), insa pentru habotnic stiinta este doar ce poate vedea sau mirosi in mod direct. O sa insist altadata cu privire la modul de gandire de tip strawman al habotnicului. Acum, este suficient sa spunem ca ratiunea, coroborata cu existenta masinilor (calculatoare, instrumente medicale, etc) inlatura necesitatea de a observa cu simturile omului. Apropo, evolutia a fost si observata "live" de oamenii de stiinta, asa cum am mai scris (https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=700829570007155&id=698424270247685).
Concluzia "dialogului" este simpla: este o conversatie fictionala intre doi indivizi care habar nu au ce e aia stiinta, logica sau filosofie, o conversatie care compara mere cu pere, o conversatie care neaga omniprezenta lui dumnezeu si care considera ca daca nu vedem/mirosim/simtitm aerul, trebuie sa credem ca acesta exista. Sublim, habotnicule!
PS. Ca exercitiu distractiv, cititi inca o data demonstratia de tip habotnic si inlocuiti termenul "dumnezeu" cu "Greuceanu". Asa e ca acest dialog este dovada existentei si a lui Greuceanu?
