Am scris in postarea anterioara ca, potrivit Wikipedia, in Romania, 99% din populatie este crestina. Potrivit recensamantului din 2011 (link-ul aici), procentul populatiei religioase este de 99,8% din cei care si-au declarat religia. Ateii si cei fara religie reprezinta un total de aprox. 0,2% din numarul care si-au declarat religia. Acum sa nu credeti ca sunt o gramada de oameni care au refuzat sa raspunda la intrebarea privind religia.Vorbim de un amarat de 0,4% din populatia stabila. Avand in vedere aceste aspecte, putem vorbi despre un procent de peste 99% de credinciosi in Romania.
Este interesanta si distribuita ateilor in mediul urban, respectiv in cel rural, dar despre asta vom vorbi alta data.
Revenind la numere, este evident ca proportia credinciosilor in Romania este uriasa. Lasand la o parte concursul nostru cu cei din Insulele Pitcairn, un procent de peste 99% de teisti intr-un stat modern si european este cel putin ciudat.
Cum stau lucrurile la nivel mondial. Daca ar fi sa ne luam dupa "sfanta" Wikipedie (stiu ca nu este o sursa de informatie perfecta, insa voi lua datele sub beneficiu de inventar), in lume avem cam 11% din populatie non-religioasa (atei, agnostici, liber cugetatori). Mai bine ca in Romania, dar procentul populatiei religioase este urias comparativ cu cel al necredinciosilor.
Intrebarea este urmatoarea: DE CE? De ce umanitatea crede in zei? De ce avem nevoie de o fiinta divina, vesnica si misterioasa? De ce acum, cand stiinta intrevede raspunsul la marile intrebari ale vietii si cand misticul si irationalul sunt explicate si controlate, omul in continuare are nevoie de zei-mamuta sau de indivizi care merg pe apa?
Fiindca acesti zei chiar exista?
Fiindca psihoza creata de traditie este atat de adanc inradacinata, incat omul nu se mai poate desprinde?
Este religia un mijloc de control atat de eficient, incat indiferent de ce va spune ratiunea, manipularea nu va putea fi indepartata?
Fiindca sunt inca lucruri cu privire la care suntem ignoranti, iar religia ofera niste raspunsuri facile la unele intrebari ale umanitatii?
Ne este oare atat de frica de moarte, incat am simtit nevoia sa creem o fiinta vesnica si sa ne legam de acea fiinta, in speranta ca astfel vom invinge moartea?
Nu stiu raspunsul la intrebarea DE CE? Posibil ca una din explicatiile pe care le-am prezentat in paragraful anterior sa fie raspunsul. Sau mai multe. Sau niciuna. Eu personal cred ca religia este raspunsul tuturor intrebarilor de mai sus (cu exceptia cazului existentei zeului ce constituie obiectul adoratiei).
Orice religie presupune o figura centrala. Am numit aceasta figura obiectul adoratiei. Pentru crestini e Dumnezeu, pentru musulmani e Allah, pentru hindusi e un panteon de zei, pentru unele triburi e Zeul Tunetului, etc. Indiferent de numele zeului central, acesta are diverse caracteristici, trasaturi care difera in functie de avansul civilizatiei.
Astfel, in civilizatiile antice, zeitatile erau mult mai asemanatoare omului sau diverselor entitati pe care omul le putea observa. Zeii grecilor sau ai romanilor, dar si zeitatile egiptene ori nordice, aveau un comportament mult mai "natural". Acesti zei nu imbatraneau, dar erau muritori. Erau mult superiori oamenilor, dar nu erau omnipotenti. Doreau supunere, dar nu exludeau existenta altor zei. Unele popoare (printre care si cel evreu) considerau ca atunci cand pierdeau/castigau o lupta sau un razboi, era o consecinta a faputului ca zeul lor a pierdut/castigat o lupta cu un alt zeu. Zeitatile antice NU erau perfecte, iar acest lucru era "cunoscut" de muritori.
Zeul crestin, dumnezeu, face o tranzitie interesanta intre zeitatile antice si fiintele divine actuale. Astfel, in vechiul testament regasim un dumnezeu (uneori chiar mai multi) care o mai da in bara. Care nu le stie chiar pe toate. Care savarseste si chestii reprobabile. Acest dumnezeu se transforma in noul testament si devine fiinta pe care o promoveaza astazi religia crestina.
Oricare dintre denominatiunile crestine, indiferent de neconcordantele dintre ele, il prezinta pe dumnezeu astfel:
1. Este perfect. Dumnezeu este bun, drept, omniscient, omnipotent, iubitor si a oferit oamenilor liberul arbitru, adica oamenii pot face ce doresc.
2. Cuvantul lui dumnezeu este corect. Orice ar spune dumnezeu este corect. Chiar daca aparent se inseala, fie noi nu il intelegem, fie fraza "gresita" este reinterpretata dupa producerea evenimentului si se decopera noi sensuri care "dovedesc" justetea celor afirmate de dumnezeu.
3. Cuvantul lui dumnezeu este sacru. Orice vine in contradictie cu cele spuse de dumnezeu este erezie si trebuie indepartata.
4. Dumnezeu te iubeste, dar caracterul misterios face ca iubirea sa fie uneori sub forma unui cancer, a unui deces, etc.
5. Dumnezeu nu vrea multe de la tine. Doar supunere absoluta.
6. Dumnezeu iti ofera libertatea sa faci ce vrei (asa zisul liber arbitru), dar daca faci unele lucuri neplacute lui (chiar daca acele lucruri nu sunt socialmente reprobabile) risti o pedeapsa severa.
7. Comportamenul indragit de dumnezeu nu este chiar clar. Poruncile dumnezeiesti sunt destul de interpretabile, insa tot ce conteaza este sa fii un bun crestin. De ce au fost pedepsiti unii oameni inainte de aparitia poruncii "sa nu ai alti dumnezei in afara de mine"?
Haideti o clipa sa nu ne mai gandim la dumnezeu. Va invit sa ne gandim acum un pic la Stalin. Sau la Hitler. Sau la despotii medievali. Sau la fiinta din spatele conceptului de "Fratele cel Mare" al lui Orwell. V-ati gandit vreodata daca am putea structura trasaturile principale ale unui dictator? Hai sa incercam.
1. Este aproape perfect. Nu este chiar perfectiunea dumnezeiasca, insa dictatorul este "cel mai" perfect dintre oameni. El isi iubeste supusii. El stie ce e corect si ce nu. El este Judecatorul Suprem. El a contribuit decisiv la progresul umanitatii (Kim Jong Il se recomanda drept inventatorul avionului).
2. Este infailibil. Mai tineti minte mistificarile istoriei care se faceau pentru a se acoperi previziunile sau deciziile ratate ale dictatorului? Singurul scop al unor asemenea actiuni este pastrarea aurei de inafilibilitate a dictatorului.
3. Intr-o dictatura, dictatorul dicteaza. Nu exista contradictii. Singurele discutii care se fac sunt pentru a vedea cum se va indeplini mai bine dispozitia dictatorului.
4. Desi se recomanda mare iubitor, dictatorul va mai dispune niste executii, niste razboaie. Ba mai mult, va infiinta niste servicii care au ca obiect de activitate represiunea. Insa dictatorul va ramane tot un iubitor. Nu ar fi intelept pentru cineva sa conteste acest lucru.
5. Dumnezeu nu vrea multe de la tine. Doar supunere absoluta. Am dat copy-paste. In loc de "dumnezeu" a se citi "dictatorul".
6. In orice dictatura exista libertate. Insa sensul cuvantului a fost pervertit in asa fel, incat libertatea din dictatura este iluzorie. Esti liber sa respiri. Sa mananci. Sa vorbesti (ha, ha). Insa aceasta libertate nu poate fi indreptata impotriva "idealurilor" dictaturii. Unele dictaturi (cea comunista) au adaugat diverse adjective cuvantului "libertate", deformand de tot sensul acestui cuvant (libertatea "comunista").
7. In orice dictatura, delictele nu sunt corect si clar stabilite. Asta se intampla pentru a da posibilitatea regimului sa indeparteze indezirabilii, invocand tot felul de pretinse delicte, de a caror existenta indezirabilul nici nu avea cum sa stie.
Vi se pare ciudat? Cele 7 argumente (7, cifra oficiala, lista mea primeste mai multa greutate) sunt aproape identice. Intre prototipul dumnezeu si prototipul dictator nu exista mari diferente. Asta pentru ca religia (orice religie) ESTE O DICTATURA.
Orice religie ne propune o dictatura a unui personaj perfect, care nu poate fi contestat, care doreste supunerea individului si care va pedepsi crunt omul daca acesta nu este pe placul personajului.
Cam aceasta e definita religiei. Esenta acesteia. Restul ritualurilor, miturile, legendele care difera de la religie la religie nu sunt altceva decat niste detalii nesemnificative in acest moment.
Ramane intrebarea. De ce oamenii (99,2% in Romania, aproape 90% in lume) accepta aceasta dictatura? De ce chiar si oamenii carora le expui aceste probleme refuza ratiunea si se mentin in acea noapte a mintii?
Cu siguranta ca intrebarile-motiv pe care le-am aratat la inceputul articolului sunt in mare parte responsabile pentru aceasta stare a umanitatii. Insa acelor motive li se adauga un factor manipulator: biserica.
Cu siguranta ca intrebarile-motiv pe care le-am aratat la inceputul articolului sunt in mare parte responsabile pentru aceasta stare a umanitatii. Insa acelor motive li se adauga un factor manipulator: biserica.
Cati oameni mai cred astazi in Zeus? Sau in Osiris? S-a demonstrat inexistenta acestor zei sau falsitatea religiilor antice? Evident, nu. Insa acesti zei nu au mai beneficiat de aparatul propagandistic al bisericii.
In urmatorul articol voi vorbi despre modul de operare al bisericii si cum credinta "cea dreapta" are nevoie de manipulare si marketing.
No comments:
Post a Comment